Data: 12.09.2008
Ordin nr. 113130/2006 pentru punerea in aplicare a Normelor privind activele admise sa acopere rezervele tehnice brute pentru asiguratorul care practica activitatea de asigurari generale, dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, precum si coeficientul de lichiditate, (Publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 960 din 29 noiembrie 2006).
In temeiul prevederilor art. 4 alin. (27) si ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit Hotararii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor din 2 noiembrie 2006, prin care s-au adoptat Normele privind activele admise sa acopere rezervele tehnice brute pentru asiguratorul care practica activitatea de asigurari generale, dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, precum si coeficientul de lichiditate, presedintele CSA emite urmatorul ordin:
Art. 1. - Se pun in aplicare Normele privind activele admise sa acopere rezervele tehnice brute pentru asiguratorul care practica activitatea de asigurari generale, dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, precum si coeficientul de lichiditate, cuprinse in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
Art. 2. - Prezentul ordin va intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
Art. 3. - La data intrarii in vigoare a prezentului ordin se abroga urmatoarele acte normative:
a) Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 3.110/2003 pentru punerea in aplicare a Normelor privind categoriile de active admise sa acopere rezervele tehnice ale asiguratorului care practica asigurari generale, reguli de dispersie a plasamentelor, precum si coeficientul de lichiditate, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 770 din 3 noiembrie 2003;
b) Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 3.109/2005 pentru punerea in aplicare a Normelor privind rezervele tehnice pentru asigurarile generale, activele admise sa le acopere si dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 615 din 15 iulie 2005.
Art. 4. - Directia generala stabilitate financiara si actuariat din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor asigura ducerea la indeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor,
Angela Toncescu
Bucuresti, 6 noiembrie 2006.
Nr. 113.130.
ANEXA - NORME privind activele admise sa acopere rezervele tehnice brute pentru asiguratorul care practica activitatea de asigurari generale, dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, precum si coeficientul de lichiditate
ARTICOLUL 1
(1) La investirea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se va tine seama de tipul de activitate desfasurata de asigurator, astfel incat sa se asigure randamentul, siguranta si tranzactionabilitatea investitiilor, societatea de asigurare asigurand dispersia activelor respective.
(2) Societatile de asigurare trebuie sa isi acopere rezervele tehnice brute cu active congruente in conformitate cu prevederile art. 6.
(3) Pentru activitatile desfasurate in statele membre, activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate pe teritoriul acestora.
ARTICOLUL 2
Categoriile de active admise sa acopere rezervele tehnice brute sunt:
A. Investitii:
(i) titluri de stat si bonuri de tezaur emise de statele membre;
(ii) titluri emise de autoritati ale administratiei publice locale;
(iii) obligatiuni si alte instrumente ale pietei monetare si de capital, asimilate acestora, tranzactionate pe o piata supravegheata;
(iv) actiuni si alte participatii cu randament variabil, asimilate acestora, tranzactionate pe o piata supravegheata;
(v) unitati in organisme de plasament colectiv in valori mobiliare si alte fonduri de investitii;
(vi) depozite si conturi curente la institutii de credit;
(vii) terenuri, constructii in proprietatea societatilor;
(viii) imprumuturi.
B. Creante:
(i) creante de la asigurati si intermediari rezultand din operatiuni de asigurare directe si acceptari in reasigurare;
(ii) partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate in reasigurare;
(iii) dobanzi de incasat aferente activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute.
C. Altele:
(i) active corporale, altele decat terenuri si constructii;
(ii) cheltuieli de achizitie reportate;
(iii) disponibilitati in casierie.
ARTICOLUL 3
In evaluarea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se vor respecta urmatoarele reguli:
a) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute se evalueaza la valoarea neta, respectiv fara includerea cheltuielilor de achizitie;
b) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie evaluate pe baza prudentiala, avandu-se in vedere orice nerealizari viitoare. Activele corporale, altele decat terenurile sau constructiile, pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai daca sunt evaluate pe baza amortizarii prudentiale;
c) imprumuturile acordate, in conditiile legii, societatilor, statului sau organizatiilor internationale, autoritatilor locale ori regionale si persoanelor fizice pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai daca exista suficiente garantii cu privire la securitatea acestora, bazate pe situatia celui imprumutat, ipoteci, garantii bancare, garantii acordate de societati de asigurare sau alte forme de garantii;
d) valoarea creantelor admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie calculata pe baza prudentiala, avandu-se in vedere orice pierderi viitoare. Creantele de la asigurati si intermediari rezultand din operatiuni de asigurare directe si acceptari in reasigurare pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele de prima brute, pana la nivelul acestora si numai in masura in care nu sunt restante de mai mult de 3 luni;
e) in cazul in care o filiala a asiguratorului administreaza partial sau in totalitate investitiile asiguratorului, la aplicarea prevederilor art. 1-4 se va tine seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asiguratorului fiind similar;
f) cheltuielile de achizitie reportate pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice numai in masura in care metoda de calcul al acestora este compatibila cu calculul rezervelor de prima;
g) terenurile si constructiile pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai in masura in care asiguratorul face dovada proprietatii acestora si sunt libere de sarcini. Actul doveditor al proprietatii va fi transmis odata cu situatiile financiare aferente exercitiului financiar 2006, urmand ca la fiecare raportare ulterioara asiguratorul sa declare pe propria raspundere daca au intervenit sau nu modificari in ceea ce priveste situatia proprietatii;
h) constructiile admise sa acopere rezervele tehnice brute de reasigurare vor fi asigurate impotriva tuturor riscurilor la care sunt expuse, cel putin la nivelul valorii luate in considerare la acoperirea rezervelor tehnice brute, in baza unei asigurari distincte incheiate cu un alt asigurator, sau vor fi autoasigurate cu conditia cedarii riscului in reasigurare, in proportie de cel putin 70%, unor societati de reasigurare de pe piata internationala.
ARTICOLUL 4
Reguli privind dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute
(1) Asiguratorul care practica activitatea de asigurari generale poate investi maximum:
1. 50% din rezervele tehnice brute in actiuni, obligatiuni si alte instrumente ale pietei de capital tranzactionate pe o piata reglementata si supravegheata, precum si titluri de participare la organisme de plasament colectiv in valori mobiliare, cu respectarea pct. 2;
2. 5% din rezervele tehnice brute in actiuni si alte titluri negociabile tratate ca actiuni, obligatiuni, titluri de credit si alte instrumente ale pietei monetare sau de capital, precum si titluri de participare la organisme de plasament colectiv in valori mobiliare emise de aceeasi entitate;
3. 40% din rezervele tehnice brute in terenuri si constructii, cu respectarea pct. 4;
4. 10% din rezervele tehnice brute intr-un teren sau o cladire ori intr-un numar de terenuri sau cladiri suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singura investitie;
5. 90% din rezervele tehnice brute in depozite si disponibilitati la institutii de credit, dar nu mai mult de 25% din rezervele tehnice brute intr-o singura institutie de credit;
6. 10% din rezervele tehnice brute in active corporale, altele decat terenuri si cladiri;
7. 3% din rezervele tehnice brute in disponibilitati in casierie;
8. 1% din rezervele tehnice brute pentru fiecare imprumut, altele decat imprumuturile acordate institutiilor de credit, societatilor de asigurare si societatilor de investitii dintr-un stat membru, dar nu mai mult de 5% din rezervele tehnice brute in total imprumuturi.
(2) In cazul categoriilor de active admise sa acopere rezervele tehnice brute, altele decat cele prevazute la alin. (1), pentru care nu s-au prevazut limite maxime, la investirea acestora asiguratorul va respecta urmatoarele reguli:
1. activele care acopera rezervele tehnice brute trebuie sa fie diversificate si dispersate intr-o astfel de maniera incat sa nu existe o utilizare excesiva a unei anumite categorii de active, a unei piete de investitii sau a unei investitii;
2. investitiile in anumite tipuri de active, care prezinta un risc ridicat fie datorita naturii activului, fie datorita starii in care se afla emitentul, trebuie restrictionate la un nivel prudential;
3. limitarile la anumite categorii de active trebuie sa tina seama de tratamentul reasigurarilor in calculul rezervelor tehnice;
4. in cazul in care o filiala a asiguratorului administreaza partial sau in totalitate investitiile asiguratorului, la aplicarea prevederilor art. 2-4 se va tine seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asiguratorului fiind similar;
5. cand activele detinute includ imprumuturi sau obligatiuni emise de anumite institutii de credit, aplicand principiile prevazute la acest articol, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor va tine seama de activele detinute de respectivele institutii de credit. Acest tratament poate fi aplicat doar atunci cand institutia de credit are sediul central intr-un stat membru, este detinuta in intregime de respectivul stat membru si/sau de autoritatile locale din statul respectiv si activitatea sa in conformitate cu statutul consta in acordarea prin intermediari a imprumuturilor garantate de stat sau autoritatile locale ori a imprumuturilor acordate organismelor aflate in stransa legatura cu statul sau autoritatile locale.
ARTICOLUL 5
Coeficientul de lichiditate
(1) Coeficientul de lichiditate reprezinta raportul dintre activele lichide si obligatiile pe termen scurt ale asiguratorului fata de asigurati.
(2) Activele lichide sunt:
a) titlurile de stat si obligatiunile emise de autoritatile administratiei publice locale;
b) depozitele bancare;
c) disponibilitatile in conturi curente si casierie;
d) valorile mobiliare tranzactionate pe piete reglementate si supravegheate, in urmatoarele conditii:
- in limita a 5% din totalul valorilor mobiliare emise de aceeasi entitate;
- in calculul activelor lichide obligatiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,75;
- in calculul activelor lichide actiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,50;
e) titlurile de participare la organisme de plasament colectiv in valori mobiliare (OPCVM), ponderate cu un coeficient de 0,90, in limita a maximum 20% din activul net pentru fiecare fond.
(3) Activele prevazute la alin. (2) lit. d) si e) vor fi luate in calcul in limita a 50% din totalul activelor lichide.
(4) Activele lichide grevate de sarcini nu sunt luate in considerare la calculul coeficientului de lichiditate.
(5) Obligatiile asiguratorului fata de asigurati, pe termen scurt, sunt reprezentate de rezerva de daune bruta.
(6) Asiguratorii au obligatia de a avea coeficientul de lichiditate pentru activitatea de asigurari generale de cel putin 1.
(7) Pentru activitatile desfasurate in statele membre, activele lichide trebuie localizate pe teritoriul acestora.
ARTICOLUL 6
Reguli de congruenta
(1) Acolo unde garantia prevazuta in contract este exprimata intr-o anumita moneda, angajamentele asiguratorului sunt considerate a fi platibile in acea moneda.
(2) Acolo unde garantia prevazuta in contract nu este exprimata intr-o anumita moneda, angajamentele asiguratorului sunt considerate a fi platibile in moneda tarii in care este prezent riscul. Totusi, societatile de asigurare pot opta pentru moneda in care sunt incasate primele, daca exista un cadru adecvat adoptarii unei astfel de solutii. Acest lucru este posibil in cazul in care, din momentul intrarii in vigoare a contractului, este putin probabil ca o dauna sa fie platita in moneda in care este incasata prima si nu in moneda tarii in care este prezent riscul.
(3) Comisia de Supraveghere a Asigurarilor poate autoriza asiguratorul ca acesta sa ia in considerare, in vederea asigurarii riscului, moneda pe care acesta o utilizeaza, in conformitate cu experienta dobandita, sau, in lipsa experientei, moneda tarii in care asiguratorul isi are sediul central, pentru contractele care acopera riscurile cuprinse in clasele 4, 5, 6, 7, 11, 12 si 13 (numai raspunderea civila a producatorilor), iar pentru contractele care acopera riscuri cuprinse in alte clase pentru care, in functie de natura riscurilor, asigurarea riscului se va face intr-o alta moneda decat cea care ar rezulta in urma aplicarii procedurilor de mai sus.
(4) Acolo unde s-a raportat o dauna catre un asigurator care poate fi platita intr-o anumita moneda, alta decat cea care rezulta din aplicarea procedurilor mentionate mai sus, angajamentele asiguratorului vor fi platite in acea moneda si, in special, in moneda stabilita de instanta judecatoreasca sau printr-o intelegere incheiata intre asigurator si asigurat.
(5) Acolo unde este sesizata o dauna, exprimata intr-o moneda cunoscuta dinainte de catre asigurator, dar care este diferita de moneda care rezulta din aplicarea procedurilor de mai sus, angajamentele asiguratorului pot fi platite in acea moneda.
(6) Societatile de asigurare pot sa nu isi acopere rezervele tehnice prin active congruente, daca prin aplicarea procedurilor de mai sus rezulta obligatia acestora ca pentru a respecta principiul de congruenta sa pastreze activele intr-o valuta care sa nu depaseasca mai mult de 7% din activele exprimate in alte valute.
(7) In cazul in care angajamentele pot fi platite intr-o moneda, alta decat moneda unui stat membru, daca investitiile in acea moneda sunt reglementate, daca moneda este supusa unor restrictii de transfer sau daca, din motive similare, moneda nu este potrivita pentru a acoperi rezervele tehnice, societatile de asigurare nu sunt obligate sa respecte principiul de congruenta.
(8) Societatile de asigurare pot detine active care nu sunt congruente, pentru a acoperi o suma care sa nu depaseasca mai mult de 20% din obligatiile lor intr-o anumita valuta.
(9) In cazul in care obligatiile si activele sunt exprimate in moneda unui stat membru, ele sunt considerate a fi exprimate in euro.
ARTICOLUL 7
Active care nu sunt utilizate in acoperirea rezervelor tehnice brute
Prevederile art. 1-4 nu se aplica activelor care nu sunt utilizate pentru acoperirea rezervelor tehnice brute. Asiguratorii care practica activitatea de asigurari generale sunt liberi sa hotarasca asupra activelor respective, mobile sau imobile, care se includ in activele lor totale.
ARTICOLUL 8
Nu vor fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice aferente asigurarilor generale plasamentele in institutii de credit sau in societati de investitii care nu mai deruleaza operatiuni curente in legatura cu obiectul lor de activitate si/sau care sub orice forma si-au incetat activitatea si/sau nu si-au respectat obligatiile fata de terti.
ARTICOLUL 9
Categoriile de active mentionate la art. 2 sunt admise sa acopere rezervele tehnice brute numai in situatia in care acestea nu sunt grevate de sarcini.
ARTICOLUL 10
Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sanctioneaza in conditiile si potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare.
ARTICOLUL 11
Prezentele norme transpun art. 20, 21, 22 si 26 din Directiva 92/49/CEE si anexa 1 la Directiva 88/357/CEE.
