Privatizarea Petrom. Intre interese economice, politica si invidii personale

Dar, cum traim in Romania, lucrurile nu sunt atat de simple! Orice decizie economica, sociala sau de alta natura atrage puncte de vedere patimase si contradictii ireconciliabile intre partile implicate sau pur si simplu de la observatorii fenomenului. Lucrand pe piata de capital si pe cea financiara pentru multi ani, imi aduc aminte cu exactitate orgoliile actorilor majori si inteleg intreaga furtuna in paharul cu apa care se manifesta si la aceasta tranzactie pe piata de capital. Precizez de la bun inceput ca nu ma voi referi la inconsistentele de ordin tehnic legate de oferta. Despre acest aspect spun numai ca mi-as fi dorit ca operatiunea sa se desfasoare cu maximul de transparenta posibil si intr-un mod cat mai simplu cu putinta. In mod evident, toate aspectele neclare din prospect urma sa fie speculate de adversarii procesului de vanzare, de cei care nu au putut participa ca intermediari la aceasta oferta, de adversarii politici ai guvernului etc. Tocmai de aceea, orice scapare sau ambiguitate de ordin juridic sau tehnic in cazul unei oferte cu asemenea impact de imagine intern si international trebuia evitata; nu a fost, din pacate. Cu toate acestea, afirmatii ale politicienilor sau analistilor de genul "o metoda de stabilire a pretului nemaiintalnita" (este o metoda utilizata frecvent in Europa, un exemplu fiind oferta recenta a OMV) sau "statul incaseaza pe actiune o suma care poate fi recuperata in 3 ani din profiturile bancii" (PER pentru actiunile Petrom este 12,28 in momentul de fata, conform ultimului pret de piata...) sunt neadevarate si evident rau voitoare.

Din punct de vedere economic, oferta de vanzare este importanta pentru Romania. Statul roman nu mai detinea pachetul majoritar in Petrom si oricat am fi vrut sa credem altfel, 'independenta energetica a tarii' este un subiect perimat, nicidecum unul delicat. Faptul ca guvernele mai folosesc manipularea preturilor la benzina, gaze si electricitate pentru a-si 'subventiona' alegatorii si a pune companiile proprii in avantaj competitiv fata de competitorii externi este o practica pe cat de gresita, pe atat de daunatoare economic pe termen lung (dar atat de benefica politic pe termen scurt!). In acest context, folosirea Petrom ca instrument de presiune in controlarea pretului benzinei si gazelor era inoperanta si nerealista pentru Romania. Oricum, daca este de discutat pe acest subiect, decizia de a vinde sau nu Petrom trebuia chibzuita in 2004, atunci cand practic statul roman a hotarat sa renunte la participarea sa majoritara (chiar daca acest lucru s-a produs in fapt putin mai tarziu) si nu acum. Iar elementul important era negocierea redeventelor si a contractului de privatizare, lucruri care au fost facute dubios si netransparent la momentul respectiv. Astazi, guvernul roman recunoaste pur si simplu ca nu mai face fata nevoilor investitionale constante ale Petrom si ca are nevoie de bani pe termen scurt pentru sustinerea deficitului bugetar sau (sper eu cu naivitate!) pentru continuarea proiectelor de investitii in infrastructura in curs si consolidarea financiara a tarii. Asadar, singurul element de dezbatut este capacitatea statului de a obtine cea mai mare suma cu putinta din aceasta tranzactie, in conditiile date. Conditiile date sunt urmatoarele: o participare minoritara la Petrom (asadar nu se poate spera la obtinerea aceluiasi pret pe actiune ca atunci cand ai vandut pachetul majoritar), intr-un moment in care preturile la titei sunt ridicate, fara a sti insa in ce sens se vor deplasa in perioada urmatoare, iar piata de gaze din Romania nu este inca liberalizata… Determinarea pretului de vanzare 'optim' trebuie sa tina cont de aceste realitati. In plus, pretul optim (putem citi 'maxim') de vanzare trebuie sa se situeze in apropiere de pretul pietei. Mai exact: daca free-floatul si lichiditatea pe actiunile Petrom pe piata ar fi fost suficiente, probabil pretul ofertei era mai mic decat ultimul pret de inchidere. In conditiile specifice ale Petrom si pietei romanesti, oferta se adreseaza in special investitorilor institutionali, care cumpara o participare importanta si in consecinta ar fi dispusi sa plateasca un pret apropiat sau chiar mai mare decat cel de piata. Totusi, oferta recenta a OMV (realizata prin aceeasi metoda tehnica a 'licitatiei cu pret maxim') s-a facut la un discount de aproximativ 15% fata de pretul pietei, asadar exista o potentiala presiune in jos si in cazul actiunilor Petrom.

In concluzie, in realitatile Romaniei de astazi, cu o piata de capital ca cea romaneasca si o atentie in cel mai bun caz modesta din partea investitorilor straini, oferta Petrom trebuie privita cu speranta, nu rea vointa.