Data: 06.11.2008
Plecata dintr-un sat prahovean, Ana Birchall a ajuns avocat pe Wall Street, a lucrat in Ministerul Afacerilor Externe, iar idealismul, dupa cum ea insasi sustine, a determinat-o sa se reintoarca in Romania si sa intre in politica.
Candidat la alegerile parlamentare din partea PSD in SUA, Ana Birchall a raspuns mai multor intrebari ale Ziare.com.
- Femeile frumoase din politica romaneasca nu se pot lauda ca au viata usoara. De ce credeti ca se intampla fenomenul? Mai ales ca dumneavoastra sunteti bruneta...
- Exista multe clisee in lumea noastra. Nu cred ca trebuie sa te lasi descurajat de asemenea mentalitati. De multe ori, intr-o discutie in contradictoriu, sunt interlocutori care atunci cand epuizeaza argumentele apeleaza la clisee. Asadar fenomenul, cum ii spuneti dumneavoastra, are drept radacini fie lipsa unor contraargumente solide, fie mentalitati invechite.
- Avem din cand in cand ocazia sa consemnam declaratii ale unor doamne care au ajuns la varful politicii din alte tari si fac vizite in Romania. A fost recent doamna secretar general al PPE, a venit si Susanne Kastner, una dintre vocile sonore ale social-democratiei, o persoana absolut remarcabila, si mereu am auzit mesajul urmator catre doamne: implicati-va mai mult! Sunt cumva declaratii care ar trebui sa ne indice faptul ca barbatii s-au cam prafuit? Sau e nevoie de mai multa pace in peisaj?
- Din pacate, sunt foarte putine femei care se implica in politica si cred ca se impune participarea mai multor femei la viata publica. Femeile aduc acea nota de echilibru de care avem nevoie.
Dar nu sunt de acord ca o femeie sa fie promovata doar pentru ca este femeie.
Mi se pare jignitor sa punem problema asa. Cred in competenta si nu vad ce legatura are asta cu faptul ca esti femeie sau barbat. Daca esti bun in ceea ce faci, mai devreme sau mai tarziu vei ajunge in locul pe care-l meriti. Chiar daca acum nu se intampla totdeauna asa, este unul dintre principiile in care cred si pentru care ma lupt.
- De unde vine dorinta barbatilor de-a se lupta intre ei, ignorand uneori esentialul? Asistam la manifestari explicabile prin faptul ca acasa, sunt tinuti sub papuc?
- Nu am o explicatie stiintifica. Si nu cred nici in legenda papucului. Barbatii au inca mentalitatea vanatorului, in timp ce femeile se preocupa mai mult de probleme practice. Dar societatea este in continua schimbare si aceste diferente se estompeaza odata cu trecerea timpului.
- Sunteti specialista in falimente. Cunoasteti Wall Street-ul, puteti, probabil, sa scrieti o carte despre Enron. In 2003, ati venit in Romania si ati intrat in politica. Aveati nevoie sa extindeti studiul pentru a pune in matrice falimentul moralei, sau va plictiseati, pur si simplu?
- Adica vreti sa stiti de ce am ales o cariera politica in Romania, in dauna uneia de avocat pe Wall Street? Timpul petrecut la studii la Yale Law School si mai apoi practicand avocatura in New York City mi-a demonstrat ce inseamna sa faci parte dintr-un sistem de promovare meritocratic.
A fost o exprienta profesionala care mi-a impus sa devin un bun profesionist. Altfel nu poti reusi. Stiti cum se spune "if you make it in New York City you make it everywhere". Eu am avut sansa sa reusesc si marturisesc ca in prima zi de munca pe Wall Street simteam ca plutesc.
Nu imi venea sa cred ca eu, un copil de la tara, ajunsesem sa practic avocatura la una dintre cele mai mari firme de avocatura din lume intr-un domeniu extrem de dificil, dar foarte cautat: reorganizari financiar-bancare, dreptul falimentului. Sa ma fi plictisit?! Exclus!
Am avut sansa sa studiez o materie dificila, dar care mi-a placut foarte mult: dreptul falimetului, al falimentului bancar in special, o materie care, uite, acum e atat de cautata. Pentru ca am avut sansa sa lucrez si sa fac echipa cu unii dintre cei mai buni avocati din lumea aceasta fiind implicata in cazuri care au facut istorie in drept.... fiind intr-un astfel de mediu va garantez ca nu ai cum sa te plictisesti!
De ce m-am intors? Multi imi pun aceasta intrebare si mult mai multi imi spun ca am gresit intorcandu-ma acasa. Eu cred ca nu am gresit. M-am intors pentru ca sunt o idealista incurabila si pentru ca sunt convinsa ca numai asa, implicandu-te, poti sa schimbi ceva. Se impune ca in Romania anului 2008 sa poti reusi fara ca sa faci parte din gasti, grupuri de interese sau jocuri oculte de culise.
Sunt si foarte norocoasa pentru ca sotul meu m-a inteles si m-a sprijinit total in decizia de a ne intoarce acasa. Cu alte cuvinte, si in plan profesional si in plan personal "astrele s-au aliniat favorabil" pentru ca eu sa fac acest pas.
- Cine este responsabil pentru acest faliment - insist ca acesta este fenomenul pe care trebuie sa-l inghitim - si de ce nu exista sperante? Sa nu-mi raspundeti ca PSD o poate readuce in inimile romanilor!
- Daca vorbim de "falimentul moral", asa cum spuneti dumneavoastra si daca suntem cinstiti trebuie sa recunoastem ca ne confruntam cu un faliment moral al societatii romanesti... si daca imi permiteti sa folosesc termeni de specialitate din drept "este un faliment sistemic".
Avem o criza de valori, o criza de modele. Cum spunea bunica mea, Dumnezeu sa o ierte: talentul danseaza, imitatia topaie. Este mult prea multa topaiala la nivelul societatii romanesti. Despre clasa poltica ce sa va spun?!! E nevoie de sange proaspat.
Cat despre aluzia la PSD, sa stiti ca oricine va sti sa duca o politica prudenta si atenta la oameni are sanse sa depaseasca criza cu bine. Iar oricine inseamna si PSD.
- De ce exista inca impresia ca PSD a propovaduit statul mafiot? Si de ce, daca nu conteaza adevarul, ci imaginea, nu s-a debarasat de cei care intretineau si intretin, fara sa vrea - sau nu le pasa - , aceasta stampila? Va face o placere deosebita sa fiti colega cu maestrul sforariilor, Viorel Hrebenciuc?
- Pentru ca este o ocazie ideala sa-ti etichetezi negativ adversarul politic si sa-ti ascunzi astfel incompetenta. Nu spun ca guvernarile PSD au fost curate ca lacrima. Au fost unii care nu au facut cinste guvenarilor social democrate, dar sa stiti ca au fost si sunt foarte multi profesionisti care chiar isi fac treaba cum trebuie si nu merita astfel de etichete. Din nefericire, padure fara uscaturi nu exista. Si asta este valabil pentru toata lumea.
Eu cred ca ar trebui sa conteze adevarul si nu o imagine care de multe ori este construita si alimentata de unii (fie din afara sau chiar din interiorul partidului), doar pentru ca sunt incapabili sa se confrunte cu tine pe proiecte politice, pe competenta profesionala.
Acest lucru nu arata decat micimea acestor vietati care, mai devreme sau mai tarziu, vor fi aruncate de electorat acolo unde le este locul: la lada de gunoi a istoriei.
In toata activitatea mea poltica de pana acum am incercat sa promovez proiecte si nu sa ma lansez in dezbateri sterile despre persoane: spre exemplu inca din 2005 am sustinut ideea semnarii unui Pact National pentru Educatie, bursa sociala pentru copiii care merg la scoala si care provin din familii nevoiase, reforma programei scolare si multe alte initiative in domeniul educatiei, proiectul legat de Familia tanara (primul loc de munca, prima casa, primul copil - alocatia pentru copii), proiecte legate de pastrarea si promovarea identitatii nationale (ma laud ca am dat in judecata tabloidul britanic The Sun si i-am obligat sa retracteze articolele negative si mincinoase la adresa Romaniei). Si cred ca votul uninominal este o sansa foarte buna pentru a analiza omul si proiectele sale.
Cat despre Hrebenciuc, pot sa va spun ca nu este colegul meu favorit, din motive pe care lesne vi le puteti imagina.
- Va invit sa caracterizati, in cateva cuvinte, exclus o fraza, cateva personaje.
Mircea Geoana - un viitor foarte bun premier
Ioan Rus - un om serios si un excelent profesionist
Adrian Nastase - cel mai bun premier de pana acum
Ion Iliescu - omul care a influentat cel mai mult politica romaneasca de dupa ‘90
Emil Boc - purtatorul de cuvant perfect
Calin Popescu Tariceanu - elegant si rezistent la loviturile primite in ultimii ani
Traian Basescu - carismatic si un foarte bun politician
- Candidati peste Atlantic, probabil ca va veti face si campanie electorala acolo. Credeti ca romanii nostri de departe sunt interesati de mesajele politicienilor de la Bucuresti? Mai ales tinand cont de faptul ca multi au plecat de scarba. Care este programul dvs. electoral? Ce intentionati sa le spuneti romanilor de peste Atlantic ca sa le furati inima si sa le smulgeti votul?
- Va fi, intr-adevar, foarte dificil sa recastigam increderea romanilor care locuiesc peste ocean. Probabil nu sunt foarte interesati de mesajele politicienilor de la Bucuresti pentru ca in mare parte nu le mai cred. Mai mult, au propriile probleme in tarile de adoptie.
Totusi, sunt convinsa ca sunt tot romani in suflete. Si sper ca sinceritatea mea sa le spulbere indoielile. Altminteri, programul meu electoral il gasiti pe site-ul meu, www.anabirchall.ro si veti gasi acolo ceea ce le propun eu acestor oameni.
Ca sa va dau, totusi, un exemplu, doresc sa initiez o lege pentru adoptarea votului on-line si prin corespondenta. Pentru ca o mare problema a acestor oameni sunt sutele de kilometri pe care ar trebui sa le parcurga pentru a vota. De altfel, acesta este motivul pentru care atat de putini participa la scrutin.
- Prima anuntata de Mircea Geoana pentru cei care se intorc acasa, 25.000 de euro, vi se pare ca a fost un gest inspirat?
- Acum, in contextul crizei financiare globale, poate ca nu mai este atat de actuala. Dar, in perspectiva, este o idee interesanta.
- Cine este Ana Birchall? Care sunt minusurile dumneavoastra? In afara de prea multa incredere in oameni, raspusul dat pe loc de politicieni cand sunt intrebati asta.
- Am 35 de ani, sunt casatorita de 10 ani cu Martyn si impreuna avem o minunatie de baiat de 7 ani si jumatate, Andrew. Am copilarit in comuna Fulga de Jos, judetul Prahova, intr-o familie simpla, de tarani, dar care mi-au dat cea mai frumoasa zestre pe care un parinte o poate da copilului sau: o educatie sanatoasa pe care vreau sa o transmit si eu copilasului meu.
Licentiata in Stiinte Juridice, sefa de promotie, am avut sansa de a fi primul roman admis simultan la masterat la mai multe Universitati precum Harvard, Oxford, Yale, Cambridge, New York University. Am ales sa urmez cursurile de masterat in drept la Yale Law School SUA. Dupa absolvirea masteratului in drept Magna Cum Laude in cursuri precum Dreptul Falimentului, Reorganizare Financiar - Bancara si Comerciala si Dreptul International, am continuat studiile in cadrul Yale Law School, urmand cursurile de doctorat sub indrumarea decanului facultatii, Dean Anthony T. Kronman.
Tema lucrarii de doctorat a fost "Dreptul falimentului aplicat sistemelor bancare din tarile Central si Est Europene"- o analiza comparativa a dreptului falimentului aplicabil sistemului bancar din SUA, Marea Britanie, Franta, Germania, Romania, Ungaria, Polonia si Cehia.
Pe intreaga perioada a studiilor de doctorat, am fost bursier Goldman Scholarship, bursa acordata de Yale Law School.
Dupa terminarea doctoratului am lucrat ca avocat pe Wall Street in New York City, S.U.A. in cazuri precum: ENRON, MCI-Worldcom, United Airlines, US AIR si UPC.
In 2003, impreuna cu familia, am decis sa ne intoarcem acasa iar eu am intrat in politica. Am lucrat la Ministerul Afacerilor Externe si Comisia pentru Politica Externa a Senatului.
Totodata, mi-am continuat cariera academica, fiind titularul cursului "Procedura Insolventei: Reorganizarea judiciara si Procedura falimentului" la Universitatea "Dimitrie Cantemir" din Bucuresti, si coordonatorul grupului de cercetare privind Dreptul Falimentului si Restructurari Finaciar- Bancare la aceeasi universitate.
Fiind un om de centru - stanga, m-am batut pentru o social-democratie moderna, progresista si am luptat din interiorul sistemului pentru o reforma reala a clasei politice. Marturisesc deschis ca de multe ori nu mi-a fost usor, am intampinat piedici si tot de multe ori am fost victima a jocurilor politice si de interese care au incercat, fara succes, sa ma ingenuncheze.
Ma mandresc insa cu faptul ca sunt o luptatoare si nu voi abandona niciodata telul pentru care m-am intors acasa: acela de a promova o altfel de politica, o politica decenta, occidentala, bazata pe proiecte si programe si NU pe interesele unei gasti sau alteia.
Minusuri?!! Romantica incurabila si poate mult prea idealista, perfectionista si intransigenta cu cei care nu sunt profesionisti, mult prea directa, critica si analitica. Pot fi pisaloaga cand promovez un proiect in care cred, nu prea am simtul umorului si nu suport glumele deplasate, sensibila, mult prea sufletista si ma consum prea mult din orice tampenie .. sa mai continui???!!!
intreviu realizat de Cristian Mihai Chis, Ziare.com
