Data: 20.09.2006
Cosmin Tudor, are 30 ani, este absolvent al Facultatii de Stiinte Economice din cadrul Universitatii Al. I. Cuza - Iasi, licenta 1998. Lucreaza in Asiban din 1999 si a ocupat pe rand functiile de inspector asigurari si sef-agentie iar din 2001 este directorul Agentiei Asiban Sector 3. Este casatorit si are doi copii.
Cum ati ajuns sa lucrati intr-o companie de asigurari?
Simplu: dupa absolvirea facultatii si fericita `liberare` din armata, tatal meu mi-a gasit acest post pentru a servi drept un `prim job`, ceva care sa ma pregateasca pentru viitor. Nici nu mi-ar fi trecut prin cap sa ma regasesc tot aici peste 7 ani. Nici nu credeam ca voi ramane in Bucuresti. Deci, clasic, bazat pe relatiile parintilor.
Sistemul de asigurari din Romania este intr-o continua schimbare si dezvoltare. Cum vedeti lumea asigurarilor peste cativa ani?
Profesionalizata pana la extrem, foarte procedurala. Activitatile se vor segmenta si diviza foarte mult, se va separa cat de curand subscrierea de vanzare. La ora actuala acestea se completeaza. Cred ca asiguratorii vor externaliza din ce in ce mai multe activitati; deocamdata, s-a inceput cu vanzarile, iar veniturile inregistrate din prime intermediate sunt din ce in ce mai mari. Pasul urmator este ca toti sa avem incredere in lichidatorii profesionisti de daune - cei independenti.
Ce v-a facut sa alegeti o cariera in asigurari?
Scenariul initial spunea ca dupa o luna de pregatire in Bucuresti voi fi trimis in provincie la una din agentiile Vrancea, Bacau ori Neamt. La momentul respectiv nu ma gandeam la o cariera in asigurari, nu stiam clar ce vreau. Inceputul a fost cand am solicitat sa raman in sucursala noastra din Bucuresti. Ma indragostisem de colectivul de acolo, de atmosfera de atunci. Nici nu era greu, dat fiind momentul de inceput al activitatii operative in Asiban: pe atunci nu emiteam RCA, era o viata relativ roz si aveam timp mult sa invatam meserie de la cei experimentati. Ulterior chiar m-am simtit provocat si motivat sa-mi schimb oarecum orientarea profesionala si sa raman in asigurari. Eu sunt economist, dar am absolvit marketing&comunicare nicidecum finante-asigurari sau alte profiluri stricte de acest gen. Eu sunt un economist `umanist`, dar am ajuns sa lucrez pentru o companie de asigurari, cu alte cuvinte sa lucrez cu cifre.
Care sunt avantajele si dezavantajele lucrului intr-o companie de asigurari?
In completarea celor de mai sus, avantajele constau in forta financiara si in forta de crestere a domeniului dar nu trebuie ignorata doza de fixism a asigurarilor ca industrie, iar asta duce in timp la multa rutinare si chiar la plictiseala profesionala daca lipsesc alte provocari in afara targetului de vanzari. Din aceasta cauza e foarte greu sa motivezi oamenii.
Oamenii de asigurari se formeaza foarte greu, vorbesc aici de subscriitori - de cei care cunosc produsele si pot sa evalueze oportunitatea unei afaceri, nu ma refer strict la forta de vanzare. Noi, cei din sistem, stim ce se gaseste in spatele unei oferte pe care clientul sau brokerul o vede in forma sa finala de genul: suma asigurata 15.000 euro, cotatia 7,5%, fransiza de 100 euro per eveniment. Daca pentru toate aceste rezultate ar fi tabele poate n-ar mai trebui 2-3 ani ca sa pregatim un inspector de asigurare capabil sa gestioneze activitatea de subscriere a unor brokeri, agenti, dar si pe cea proprie.
Cred ca formarea inspectorilor de asigurare de la agentia pe care o conduc a reprezentat pentru mine cea mai buna provocare si cel mai motivant factor, si mi-a dat cea mai mare satisfactie pe parcursul timpului. Am avut noroc si de oameni foarte buni, cu resurse personale foarte bune. In 5 ani nu mi-au plecat din agentie decat 3 oameni, dintre care doar unul strict ca sa scape de mine, ceilalti doi pentru a promova. Sunt chiar mandru de acest bilant si le multumesc oamenilor mei din tot sufletul pentru echipa noastra.
Ati avut un model anume in cariera?
Nu neaparat. Am mereu modele in diferite faze de dezvoltare personala.
Din pacate nu numai in cariera, dar si in toate aspectele vietii este din ce in ce mai greu sa gasim modele. Eu cred ca asta lipseste societatii in ansamblu. Chiar nu avem modele.
La un moment dat toata lumea dezamageste pe toata lumea. Important este sa invatam din tot si din toate cate ceva si sa apreciem parte buna din fiecare. Astfel nimic nu se pierde si vom progresa in loc sa ne lamentam inutil.
Care au fost momentele cheie in cariera dumneavoastra?
Cel mai important pentru mine a fost momentul in care am fost promovat din functia de inspector in cea de sef-agentie, cand am infiintat agentia sector 3 cu doar 3 oameni in afara de mine. A fost extraordinar acel moment. Foarte motivant si revigorant.
Imi amintesc acele momente din ce in ce mai des. Probabil ca mintea mea se simte foarte confortabil acolo. Si acum, dupa 5 ani, imi doresc o noua promovare. In ultimul timp chiar simt asta. Mi-ati dat o idee!
Ce calitati considerati ca fac din Dvs. un bun leader in asigurari?
Prefer sa imi pun mereu intrebarea: sunt un leader ? Si imi place extraordinar raspunsul pe care il gasesc in mine: da, pot fi un leader puternic !!! Ramane sa gasesc ocazia cea mai buna sa o si dovedesc.
Aveti o formula a succesului pe care doriti sa ne-o impartasiti?
Eu nu cred in retetele de succes. Toti formatorii de caractere si de capabilitati, toate institutiile si toate programele de formare profesionala isi incep prezentarile cu un `disclaimer`. Nimeni nu garanteaza nimanui nimic. Mai ales daca te implici in ceva si totul in jurul tau se schimba. Trebuie doar sa ai capacitatea de a te adapta shifturilor din ce in ce mai rapide.
Certitudinea este un lux pe care numai cei neimplicati si-l pot permite asa ca eu nu caut retete de succes dar in mod categoric vreau sa il obtin.
Ce ati invatat din experientele de pana acum?
Sper sa nu pot raspunde niciodata in viata la aceasta intrebare si vreau ca neputinta mea sa vina din acelasi motiv: n-as avea timp sa scriu, iar ceilalti n-ar avea rabdare sa citeasca. Sper sa nu ma opresc niciodata din invatat. Iar cea mai buna invatare este cea experientiala.
Cum arata o zi de lucru in viata dumneavoastra?
Frumos. Incerc sa fac zilele de lucru sa nu fie chinuitoare.
Incerc sa planific macar 30% din timp si sa las neplanificat macar 30%. Sunt si zile de `birou` cand se fac situatii si sinteze la incheierea exercitiilor financiare lunare. Sunt si zile in care ma dedic verificarilor din agentie, sunt sedinte si dezbateri cu colegii din agentie sau cu liderii celorlalte unitati din BU. Sunt si intalniri pentru dezvoltarea portofoliului si de asemenea sunt si zile in care ma intalnesc cu membrii canalelor de distributie pentru a identifica problemele de rezolvat, pentru a imbunatati colaborarea. Cam astea sunt partile din activitatea mea - parti planificabile.
In restul timpului rezolv probleme curente urgente, dar mai putin importante pe termen lung si e foarte greu sa va dau acum exemple.
Cum se impaca familia si job-ul?
Timpul este un inamic universal si toti ne dorim o zi de 30 ore in care sa lucram vreo 10, sa dormim vreo 10, si sa ne alaturam familiei pentru restul de 10 ore. Dar viata bate filmul asa ca ceva trebuie sacrificat. Si dispozitia pentru a sacrifica timpul alocat familiei dispare. Iar rezultatul nu e chiar cel mai sanatos, dar e mai putin traumatic emotional: dorm mai putin.
Paradoxul este ca in culturile organizationale occidentale, oamenii care isi neglijeaza familiile sunt considerati din ce in ce mai mult ca fiind niste neadaptati. Sunt vazuti ca esecuri pe termen lung deoarece, mai devreme sau mai tarziu, vor claca. De aceea companiile ii exploateaza dar nu isi pun mari sperante in ei asa cum se intampla in anii 80-90 cand aceasta categorie era la mare cautare pentru posturile ce presupuneau leadership. La noi pare invers, dar este numai o chestiune de timp, deja top-managerii din Romania incep sa se adapteze tendintelor moderne.
Ce factori de stres aveti si cum le raspundeti?
Cel mai important factor de stres este `insuficienta resurselor` ca si concept general. Timpul este o resursa, oamenii sunt alta, bugetul are greutatea lui. Raspunsul corect: trebuie sa acceptam faptul ca nu vom putea rezolva toate problemele la nivelul de excelenta cu care ne obisnuieste propria exigenta. Si de cele mai multe ori solutia vine de la sine si se numeste `teoria suficientei`. Aceasta ne ajuta sa alocam exact atatea resurse unei probleme cat este necesar ca aceasta sa fie rezolvata la acel nivel calitativ pe care il merita importanta sa. Ca in facultate, cand vrem nota 10 la examenele importante profilului, dar ne multumim cu usurinta si chiar sarbatorim un 5 la materiile auxiliare.
Cum va relaxati? Care sunt hobby-urile dumneavoastra?
Hobby-ul meu este comunicarea cu tot ce deriva din asta. Citesc despre asta, studiez despre comunicare, ma pregatesc atat cat imi permite timpul, ma distrez de minune facand asta si chiar ma simt relaxat. Dar si mai relaxat ma simt atunci cand stau cu copiii mei in parc.
Care ar fi MOTTO dupa care va ghidati in viata?
Imi plac prea mult metaforele ca sa pot alege una. Nu cred ca m-am gandit vreodata la un motto preferat. Sunt prea multe. Cred ca am unul pentru fiecare zi sau pentru fiecare situatie.
