Noua varianta a proiectului de lege privind asigurarea obligatorie a locuintei ii defavorizeaza pe detinatorii de asigurari facultative, care nu mai sunt scutiti de contractarea politei obligatorii. Potrivit proiectului de lege privind asigurarea obligatorie a locuintei, elaborat de Guvern, persoanele care, in momentul intrarii in vigoare a legii, detin o polita de asigurare facultativa care acopera riscurile definite drept `catastrofale`, de cutremur, inundatii si alunecari de teren nu-si vor putea reinnoi respectiva polita facultativa decat dupa ce incheie asigurarea obligatorie impusa de stat. In conditiile in care, potrivit informatiilor oficiale, doar circa 15% din locuintele din Romania sunt asigurate, cea mai mare parte a proprietarilor asigurati provenind din zone urbane, cu grad de risc scazut, asigurarea obligatorie pare mai degraba un soi de `taxa de solidaritate` mascata, destinata finantarii proprietarilor din zone cu risc major de catastrofa, `clienti` traditionali ai despagubirilor de stat cu ocazia inundatiilor si care nu se grabesc sa se asigure. Guvernul scapa, astfel, de o povara bugetara, insa tot pe seama contribuabililor si in dispretul dreptului la proprietate.
Proiectul de lege privind asigurarea obligatorie a locuintei a primit, saptamana trecuta, avizul Comisiei de buget-finante a Senatului si urmeaza a fi dezbatut in plen in urmatoarele trei saptamani. Potrivit proiectului, toti proprietarii de cladiri cu destinatia de locuinta din Romania vor trebui sa plateasca anual o prima de asigurare de 10 sau 20 de euro, in functie de tipul cladirii pe care o detin. Riscurile acoperite de asigurarea obligatorie sunt cutremurele de pamant, alunecarile de teren si inundatiile.
Astfel, pentru constructiile cu structura de rezistenta din beton armat, metal sau lemn, sau cu pereti exteriori din caramida arsa sau din orice alte materiale rezultate in urma unui tratament termic si/sau chimic, prima anuala obligatorie va fi de 20 de euro, iar suma asigurata, de 20.000 de euro. Pentru constructiile cu pereti exteriori din caramida nearsa sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic si/sau chimic, se va plati anual suma de 10 euro, pentru o suma asigurata de 10.000 de euro. Modificarea acestor sume se poate face anual, dupa criterii precum suprafata locuintei, costurile de inlocuire si rata inflatiei.
In caz de nerespectare a legii, proprietarii care nu se vor asigura vor fi amendati cu 100 pana la 500 de lei, iar asiguratorii care vor refuza incheierea de polite, la solicitarea unui proprietar, cu 500 pana la 1.000 de lei.
`Dubla impunere`
Intr-o prima varianta a proiectului de lege privind asigurarea obligatorie a locuintei se prevedea ca proprietarii de locuinte care incheie o polita facultativa in care se acopera riscurile catastrofale vizate de asigurarea obligatorie si la o suma asigurata cel putin egala cu cea prevazuta de lege sunt scutiti de la plata asigurarii obligatorii. Prevedere absolut normala, care evita `dubla impune-re` si tinea cont si de preturile de pe piata imobiliara, in raport cu care o suma asigurata de 20.000 de euro este mai mult decat insuficienta. Posesorii de astfel de polite aveau doar obligatia de a se prezenta anual la Administratia Financiara, pentru a face dovada existentei politei facultative de asigurare a locuintei in conditiile si la standardele prevazute de lege. Iar asiguratorii care emiteau aceste polite facultative virau in conturile institutiei de gestiune a asigurarii obligatorii suma corespunzatoare politei obligatorii, de 10 sau 20 de euro, in functie de tipul cladirii.
Noua varianta a proiectului de lege elaborat de Guvern prevede ca, dupa intrarea in vigoare a legii, detinatorii de polite facultative de asigurare a locuintei au obligatia de a incheia asigurarea obligatorie in termen de cinci zile de la data expirarii contractelor de asigurare facultativa. De asemenea, incepand cu data intrarii in vigoare a legii, contractele de asigurare facultativa cu privire la locuinte se pot incheia numai pentru despagubirile care depasesc sumele asigurate obligatoriu sau pentru riscuri care nu fac obiectul contractului de asigurare obligatorie a locuintei. Cu alte cuvinte, cei care vor sa-si asigure locuinta la valoarea ei reala trebuie mai intai sa incheie asigurarea obligatorie, iar apoi sa o `completeze` cu o polita facultativa, care sa prevada diferenta dintre suma asigurata dorita de proprietar si cea asigurata obligatoriu, precum si alte riscuri asigurate decat cele prevazute de polita obligatorie.
Doua polite in loc de una
Aceasta prevedere din proiectul de lege privind asigurarea obligatorie a locuintei ar putea crea probleme proprietarilor care au contractat credite de la banci garantand imprumuturile cu locuintele pe care le detin si tuturor celor care vor sa-si asigure locuintele pentru o suma mai mare de 20.000 de euro. Adica tuturor celor care s-au asigurat din proprie initiativa. Ca sa luam doar exemplul celor care isi pun locuinta drept garantie pentru un imprumut, institutiile de credit cer ca imobilele cu care se garanteaza sa fie asigurate, iar drepturile de incasare a despagubirilor, in caz de dauna, aferente respectivelor polite de asigurare, sa fie cesionate in favoarea bancilor. Aceste polite, cu valabilitatea de un an, trebuie reinnoite imediat dupa expirare, in caz contrar beneficiarul imprumutului riscand majorarea dobanzii la creditul contractat. Politele de asigurare a locuintelor cu care se garanteaza credite trebuie incheiate pentru intreaga valoare a imobilelor in cauza, ca sume asigurate.
Astfel, daca proiectul de lege privind asigurarea obligatorie a locuintei va fi adoptat in forma sa actuala, proprietarii-debitori la banci vor trebui sa incheie doua polite de asigurare: una obligatorie, pe o suma asigurata de 20.000 de euro, si una facultativa, care sa completeze suma asigurata pana la valoarea reala a imobilului si care sa adauge in acoperire celelalte riscuri, care nu sunt acoperite pe polita obligatorie, pentru a indeplini conditiile impuse de banca. Si nu este deloc sigur ca toate bancile vor accepta o astfel de asigurare `segmentata`.
O complicatie care ar fi putut fi evitata si care, practic, ii sanctioneaza tocmai pe proprietarii responsabili, care au avut prevederea de a-si asigura locuintele in mod facultativ, impunandu-le un efort birocratic suplimentar.
Guvernul profita cel mai mult
Expunerea de motive a initiatorului proiectului de lege, Guvernul Romaniei, admite explicit ca statul este principalul beneficiar al viitoarei legi: `Proiectul tine cont atat de interesele Guvernului, de cele ale autoritatilor administratiei publice locale, cat si, bineinteles, de interesele populatiei. Obiectivul programului este acela de a sprijini cetatenii in reconstructia locuintelor distruse cu prilejul producerii dezastrelor naturale, prin acoperirea costurilor de reconstructie, urmare a generalizarii practicilor de asigurare a locuintelor. Caracterul universal al asigurarii va determina distribuirea costurilor intre toti cetatenii tarii si, in consecinta, niveluri acceptabile ale primelor de asigurare pentru proprietarii locuintelor cu potential de risc`, se spune in expunerea de motive.
Se recunoaste, astfel, ca rolul asigurarii obligatorii este acela de a obtine fonduri pentru reconstructia caselor din zonele cele mai riscante, prin `taxarea` proprietarilor din zone cu risc minim de catastrofa naturala. Degrevand, astfel, bugetul de stat de sumele alocate pentru despagubirea proprietarilor din zone cu risc accentuat.
Succesul proiectului este nesigur
In ceea ce priveste impactul financiar al proiectului, in expunerea de motive a initiatorului se vorbeste numai de `efortul financiar al Guvernului pentru reconstructia locuintelor afectate de dezastre naturale` si de faptul ca `institutiile statului vor plati anual suma de 3,89 milioane lei reprezentand contravaloarea primelor de asigurare pentru locuintele din administrare`. Asta pentru ca, potrivit expunerii de motive, in privinta impactului financiar al introducerii asigurarii obligatorii asupra veniturilor si cheltuielilor bugetare, atat la bugetul de stat, cat si la bugetele locale, `nu se poate realiza o estimare, in conditiile in care functionarea sistemului depinde de gradul de penetrare a asigurarilor, prin raportare la zonele de risc`. Cu alte cuvinte, in pofida obligativitatii si a sanctiunilor prevazute pentru nerespectarea ei, succesul proiectului este nesigur, caci nu se stie cati dintre proprietari se vor asigura.
Un articol de: Adrian Mosoianu
Integral in Saptamana Financiara
In doi ani de cand ALD Automotive a lansat Programul de condus defensiv, utilizatorii flotei sale...
Groupama Asigurari a lansat sistemul de garantare a angajamentelor asociate serviciilor oferite...
Potrivit Institutului National de Statistica (INS), rata somajului in forma ajustata sezonier,...
Mihai Tanasescu, reprezentantul Romaniei la Fondul Monetar International, care va prelua de la 1...
Directorul FMI pentru continentul american, Nicolas Eyzaguirre a demisionat din postul sau,...
Un proiect ASF de modificare a Normei 23/2014 ce vizeaza asigurarea obligatorie RCA ar putea aduce...
Produsele de asigurari au inregistrat cei mai importanti indici de crestere in contextul general al...
Societatile care opereaza pe pietele financiare nebancare si care sunt autorizate, reglementate si...
Cu o asigurare de sanatate privata obtii nu doar plata tratamentului, ci in plus esti incurajat sa...
Despagubirea clientilor defunctei Astra Asigurari se dovedeste a fi un proces anevoios, nu numai...