Data: 23.03.2009
Semnarea unui acord de finantare externa ar putea ajuta la relansarea creditarii, dar cum se va realiza acest lucru si de cati bani este nevoie pentru a ne putea imprumuta din nou?
Toate cifrele vehiculate pana in prezent indica faptul ca 12 miliarde de euro din totalul imprumutului extern pe care Romania il va contracta se vor duce catre rezerva BNR. Avand la dispozitie o astfel de "centura de siguranta", banca centrala va putea elibera in piata o parte din rezerva minima obligatorie, situata in prezent la 40% pentru pasivele in valuta.
In ultimii trei ani, in incercarea de a limita creditarea, BNR a utilizat intens parghia rezervelor minime obligatorii, ceea ce a permis evitarea cresterii excesive a ratei de politica monetara. Majorarea ratei dobanzii intr-un ritm mai accelerat ar fi limitat creditarea in lei si ar fi determinat aprecierea monedei nationale, iar in acest context atractivitatea creditului in valuta ar fi sporit foarte mult.
In prezent, rata RMO pentru pasivele in valuta se situeaza la 40%, ceea ce inseamna ca pentru fiecare euro pe care bancile il crediteaza trebuie sa constituie o rezerva la BNR de 67 de eurocenti. Altfel spus, la o valoare totala a depozitelor neguvernamentale in valuta de 58,4 miliarde lei, cat se inregistra la 31 ianuarie 2009, BNR a sterilizat aproximativ 23,4 miliarde lei.
Reducerea RMO pentru pasivele in valuta de la 40% la 38% ar elibera in piata putin peste 1,1 miliarde lei, de aproape doua ori mai putin decat suma eliberata in urma deciziei Consiliului de Administratie al BNR din octombrie 2008 prin care s-a redus nivelul RMO pentru lei de la 20% la 18%. Coborarea nivelului RMO pentru valuta pana la 35%, de la care a fost urcat in februare 2006, ar genera o lichiditate suplimentara de aproximativ 3 miliarde lei, bani care ar putea impulsiona bancile sa-si reia activitatea de creditare.
In realitate, BNR nu si-a dorit niciodata sa incurajeze imprumuturile in alta moneda decat cea nationala, cu atat mai putin intr-o perioada in care riscul valutar este mai mare, iar ponderea creditului in valuta in totalul creditului neguvernamental a urcat aproape de 60%.
Chiar daca BNR si-ar relaxa politica monetara, efectele masurilor adoptate vor intarzia sa apara. Previziunile subre ale FMI cu privire la cresterea economica si deficitul bugetar, precum si declaratiile politice care vor fi facute in cele doua campanii electorale vor spori ingrijorarile cu privire la situatia economica generala a tarii, ceea ce se va reflecta si in riscurile asociate industriilor in care activeaza companiile care vor solicita credite.
Bancile se vor feri sa acorde credite si pentru ca valoarea garantiilor, in special cele imobiliare, pe care debitorii le pot depune continua sa scada, ceea ce poate majora alarmant ponderea creditelor neperformante din portofoliu.
In alta ordine de idei, scrisoarea de intentie a Romaniei ar urma sa fie analizata de conducerea Fondului Monetar in mai, dupa cum a precizat Mihai Tanasescu - reprezentantul Romaniei la FMI. Asta inseamna ca un eventual acord ar putea fi semnat abia la mijlocul anului, perioada in care BNR se va vedea nevoita sa-si amane deciziile cu privire la relaxarea politicii monetare si, implicit, a creditarii.
Creditarea ar putea fi impulsionata nu doar prin semnalele BNR, ci si prin reducerea presiunii asupra sistemului bancar venite dispre buget. Guvernul va folosi banii de la Banca Mondiala si Comisia Europeana pentru acoperirea deficitul bugetar, iar astfel nu va mai trebui sa atraga lichiditati din piata si astfel banii lasati la dispozitia bancilor vor putea fi redirectionati de acestea din urma catre economie.