Creditarea astazi: IMM vs persoane fizice

Creditarea persoanelor fizice este foarte facila institutiilor datorita gradului de specializare redus privind analiza documentatiei. Pentru aprobarea unui credit - fie el de consum, ipotecar, imobiliar etc – sunt necesare cateva documente ce dovedesc provenienta veniturilor realizate si eventualele acte de proprietate a bunului adus in garantie. Aprobarea creditului se face pe baza unui credit scoring intern, propriu fiecarei institutii. Aproape intregul proces este informatizat, iar reprezentatii institutilor din sucursale si agentii au doar rolul de preluare si semnare a documentatiei. Nimic din toate acestea nu are un caracter financiar specializat cu exceptia credit scoringului. Acesta este cunoscut in principiu de cateva persoane din fiecare institutie si se ajusteaza periodic in functie de politica de creditare si alti parametri statistici.

Dupa o perioada de aproape doi ani in care creditarea a fost absenta in special ca urmare a crizei financiare, incepand din toamna anului trecut, bancile si celelalte institutii financiare au reluat ofertele de creditare pentru populatie, insa totul intr-un regim sever din punct de vedere al riscului. Au inceput prin oferirea de credite garantate cu ipoteci: nevoi personale cu ipoteca, credite imobiliare si ipotecare. Din pacate, apetitul populatie pentru ipotecarea de apartamente si imobile a fost scazut in special din cauza conditiilor economice nu foarte prielnice. Apoi, oferta de creditare s-a modificat in promovarea cardurilor de credit. Din nou, rezultatele au fost marginale avand in vedere ca limita unui card de credit este la nivelul a 2-3 salarii lunare, iar multi dintre cei care erau eligibili aveau deja carduri de credit. Din aceasta primavara s-a inceput o promovare agresiva a creditului de refinantare (sau cum sa iei clientul bun de la alta banca). Este adevarat ca pentru cel care are unul sau mai multe credite prin refinantare costurile aferente scad. Dar un prim efect al unei astfel de campanii este refinantarea creditelor proprii, respectiv cele pe care institutia le-a acordat in anii trecuti. Adica, daca un client si-a platit lunar ratele catre banca sa, iar acum banca promoveaza un credit de refinantre cu o dobanda mai mica in speranta atragerii de clienti de la alte banci, este normal ca acel "client bun" care este cu plata ratelor la zi sa ceara micsorarea costurilor la nivelul ofertei de refinantare. In acest mod, prin ofertele de refinantare institutiile au sansa de a-si micsora veniturile incasate de la clientii proprii inainte de a reusi sa atraga prea multi clienti din piata. Mai mult decat atat, obtinerea unui credit de refinantare dureaza foarte mult - una sau doua luni - in special datorita analizei contractelor de credit existente si a procedurilor de preluare a garantiilor. Pe termen de 2-3 luni, o campanie de refinantare poate avea rezultate aproape zero comparativ cu soldul creditelor din portofoliul institutiei.

Toate campaniile de promovare mentionate au adus rezultate destul de limitate din punct de vedere al activitatii de creditare pentru majoritatea institutiilor de credit. Totodata, este adevarat ca in urma crizei financiare nu era de asteptat ca bancile sa reia agresiv procesul de creditare si sa mareasca expunerile pe un segment afectat de scaderea drastica a salariilor.

Din alt punct de vedere, creditarea persoanelor fizice inseamna aproape exclusiv creditarea consumului. Cum in acest moment productia interna de bunuri de consum este scazuta comparativ cu importurile de aceleasi bunuri, creditarea ar fi insemnat cresterea semnificativa a importurilor pe seama datoriei externe.

Creditarea IMM-urilor este sau ar trebui sa fie cea mai prolifica activitate pentru o institutie financiara. Segmentul IMM reprezinta coloana vertebrala a unei economii de piata fiind totodata generatorul principal de venituri pentru populatie, pentru stat prin intermediul taxelor si impozitelor, precum si pentru companiile mari prin productia si serviciile generate acestora. Mai mult decat atat, IMM-urile genereaza continuu plus valoare si implicit crestere economica.

Totusi, pentru creditarea acestora, institutiile financiare au nevoie de personal specializat, cu pregatire solida in analiza financiara. Daca la o persoana fizica trebuie sa stii sa citesti doar fisa fiscala cu veniturile realizate sau copia dupa cartea de munca, pentru firme trebuie sa stii cum arata o balanta, cum este structurata si cum trebuie sa o analizezi. In plus, aspectele legale privind statutul firmelor si a contractelor pe care le incheie sunt alte domenii care necesita o anume expertiza din partea angajatilor bancilor.

In luna iunie a anului trecut, guvernatorul BNR mentiona: "Tara asta a avut bancheri care au stiut sa finanteze comertul, un business, o activitate bancara. Trebuie inceput de jos, de la contabilitate, sa citesca omul un bilant, sa stie indicatorii, altfel discutam degeaba."

Lipsa creditarii IMM-urilor nu este o consecinta exclusiva a crizei financiare, ci mai degraba a lipsei de personal specializat care sa faca o analiza corecta a afacerii si a managementului ei. Riscul creste odata cu cresterea gradului de necunoastere. Acesta este unul dintre motivele pentru care sectorul IMM este considerat ca avand un grad ridicat de risc.

Cu toate ca persoanele fizice sunt de multe ori considerate ca avand un risc mai mic decat cel al IMM-urilor, in fapt lucrurile sunt exact invers. Un IMM are – in medie – cateva zeci de angajati. Intr-o perioada dificila, firma isi poate reduce costurile prin disponibilizarea catorva angajati, pe cand o persoana fizica nu are cum "sa-si reduca costurile": ori este angajata, ori nu. Din acest motiv, IMM-urile au riscuri mai mici decat persoanele fizice. Acest aspect este oglindit si de criteriile din credit scoringul pentru persoanele fizice, unde unul dintre criterii este acela de a fi angajat si de a avea o anumita vechime in munca. Implicit IMM-ul este indirect garant pentru veniturile tale.

Axarea institutiilor financiare pe creditarea populatiei reprezinta un refugiu financiar facil. Se pare ca acestea uita sa-si exercite rolul "comercial" pe care l-au asumat la infiintare. Atata timp cat nu se finanteaza productia de bunuri si servicii, nu va exista crestere economica, iar profiturile realizate vor fi la un nivel modic. Speram ca in cele din urma, ratiunea - fie ca este cea economica sau cea a actionarilor - sa faca institutiile de credit sa-si indrepte atentia catre domeniile direct productive.